Schimbarea captivantă de culoare observată la pisicile siameze este un rezultat direct al machiajului lor genetic unic. Modelul ascuțit distinctiv, cu o culoare mai închisă pe față, urechi, labe și coadă, este un exemplu fascinant al modului în care genele interacționează cu mediul. Acest fenomen nu este doar o întâmplare întâmplătoare; este adânc înrădăcinată în ADN-ul pisicii și influențată de temperatură. Înțelegerea geneticii din spatele acestei variații de culoare deblochează o apreciere mai profundă pentru aceste feline elegante.
Gena Himalaya și sensibilitatea la temperatură
În centrul schimbării de culoare a pisicii siameze se află gena Himalaya, o genă recesivă responsabilă pentru un anumit tip de albinism. Această genă nu elimină complet producția de pigment; în schimb, produce o enzimă sensibilă la temperatură numită tirozinază. Tirozinaza este crucială pentru producerea de melanină, pigmentul responsabil pentru culoarea pielii, părului și ochilor.
Sensibilitatea la temperatură a tirozinazei este cheia modelului ascuțit al pisicii siameze. Această enzimă funcționează optim la temperaturi mai scăzute. Prin urmare, zonele mai reci ale corpului pisicii – extremitățile precum fața, urechile, labele și coada – prezintă o pigmentare mai închisă. Zonele mai calde, cum ar fi corpul central, rămân mai ușoare.
Această expresie dependentă de temperatură este cunoscută și sub numele de acromelanism. Este o trăsătură împărtășită de alte animale, inclusiv de iepuri de Himalaya și unele rase de șoareci. Frumusețea pisicii siameze este o mărturie vie a dansului complicat dintre genetică și factorii de mediu.
Cum afectează temperatura colorarea
Temperatura ambientală joacă un rol semnificativ în intensitatea colorării punctului pisicii siameze. Pisicile care trăiesc în climate mai reci tind să aibă puncte mai întunecate în general, deoarece o parte mai mare a corpului lor experimentează temperaturi care favorizează activitatea tirozinazei. Dimpotrivă, pisicile siameze din climă mai caldă pot prezenta puncte mai ușoare.
Acest efect de temperatură este cel mai vizibil la pisoi. Pisicile siameze se nasc aproape în întregime albe, deoarece corpurile lor sunt uniform calde în pântecele mamei. Pe măsură ce cresc și temperatura corpului lor se reglează, extremitățile mai reci încep să dezvolte punctele caracteristice mai întunecate.
Chiar și leziunile pot influența colorarea. Dacă o pisică siameză se confruntă cu o răcire localizată din cauza unei zone ras pentru o intervenție chirurgicală, de exemplu, blana care crește înapoi în acel loc poate fi mai întunecată decât blana din jur. Aceasta ilustrează în continuare legătura directă dintre temperatură și producția de pigment.
Variații ale culorilor pisicilor siameze
În timp ce gena sensibilă la temperatură dictează modelul ascuțit, alte gene determină culoarea specifică a acelor puncte. Clasica pisica siameză are puncte de etanșare, care sunt de culoare maro închis sau aproape negru. Cu toate acestea, reproducerea selectivă a dus la o varietate de alte culori punctuale, inclusiv:
- Punct de ciocolată: Aceste pisici au puncte de culoarea ciocolatei cu lapte, un maro mai deschis și mai cald decât punctele de etanșare.
- Blue Point: Punctele albastre sunt o versiune diluată a punctelor de etanșare, rezultând o nuanță rece, gri-albastru.
- Punctul liliac: Punctele liliac sunt versiunea diluată a punctelor de ciocolată, prezentând o culoare gri palid, geroasă, cu un ton roz.
- Red Point (Flame Point): Roșu sau puncte de flacără variază de la caise la portocaliu intens, adăugând o notă caldă și vibrantă modelului siamez.
- Punct de cremă: Punctele de cremă sunt o versiune diluată a punctelor roșii, prezentând o culoare crem moale, pal.
- Tortie Point (Tortoiseshell Point): Aceste pisici au un model pestriț de roșu sau crem amestecat cu focă, ciocolată, albastru sau liliac pe vârfuri, creând un aspect unic și izbitor.
Fiecare dintre aceste variații de culoare este rezultatul diferitelor combinații de gene care interacționează cu gena Himalaya. Această diversitate genetică contribuie la gama largă de pisici Siameze frumoase pe care le vedem astăzi.
În plus, culoarea corpului pisicilor siameze variază. În timp ce în mod tradițional, au un corp alb crem sau căpriu, unele pot prezenta o umbră subtilă care se potrivește cu culoarea punctului lor. Această umbrire este influențată și de temperatură și factori genetici.
Genetica din spatele culorii punctului
Genele specifice responsabile pentru culoarea punctului sunt aceleași gene care determină culoarea blanii la alte rase de pisici. Cu toate acestea, la pisicile siameze, aceste gene sunt exprimate numai în zonele mai reci ale corpului datorită influenței genei himalaya. De exemplu, o pisică cu genotipul pentru blană neagră va avea puncte de etanșare deoarece negrul este culoarea de bază.
Genele diluate joacă un rol crucial în crearea punctelor albastre și liliac. Aceste gene modifică expresia genelor de culoare de bază, rezultând un pigment mai deschis, diluat. Gena diluată afectează distribuția granulelor de melanină în firul de păr, făcându-le să se aglomereze și să pară mai puțin concentrate.
Gena portocalie, situată pe cromozomul X, este responsabilă pentru punctele roșii și crem. Deoarece femelele au doi cromozomi X, ele pot exprima atât alele portocalii, cât și alele non-portocalii, ceea ce duce la modele de puncte tortie. Masculii, cu un singur cromozom X, pot exprima doar portocaliu sau non-portocaliu, rezultând fie puncte roșii/crem, fie puncte de focă/ciocolată/albastru/liliac.
Pisicile siameze și considerentele de sănătate
În timp ce gena Himalaya este responsabilă pentru modelul ascuțit frumos, este important de reținut că poate fi asociată cu anumite condiții de sănătate. Pisicile siameze sunt predispuse la anumite tulburări genetice, dintre care unele sunt legate de aceleași gene care le influențează colorarea.
O afecțiune comună este nistagmusul, o mișcare rapidă involuntară a ochilor. Se crede că această afecțiune este legată de pigmentarea redusă a ochilor, care afectează dezvoltarea căilor optice. Deși nu este întotdeauna debilitant, nistagmusul poate afecta vederea pisicii și percepția profunzimii.
Pisicile siameze sunt, de asemenea, predispuse la anumite tipuri de cancer, inclusiv tumori mamare și tumori mastocitare. Baza genetică a acestor predispoziții este complexă și nu este pe deplin înțeleasă, dar este important ca proprietarii să fie conștienți de aceste riscuri și să ofere îngrijiri veterinare regulate.
