Înțelegerea pecinginei pisicii: simptome și ghid de tratament

Ce este pecinginele pisicii?

Pecinginele, în ciuda numelui său, nu sunt cauzate de un vierme, ci de un grup de ciuperci numite dermatofite. Aceste ciuperci se dezvoltă cu cheratina, o proteină care se găsește în piele, păr și unghii. Dermatofitoza este termenul medical pentru infecția cu pecingine. Este o boală zoonotică, adică se poate transmite de la animale la om.

Cel mai frecvent dermatofit responsabil de pecingine la pisici este Microsporum canis. Alte specii, cum ar fi Trichophyton mentagrophytes, pot provoca, de asemenea, infecție. Pisicile tinere, pisicile în vârstă și pisicile cu sistemul imunitar slăbit sunt mai susceptibile la pecingine.

Simptome de pecingine la pisici

💪 Simptomele pecinginei la pisici pot varia, ceea ce face ca diagnosticul să fie dificil. Semnul clasic este un plasture circular de căderea părului cu descuamare și inflamație. Cu toate acestea, nu toate pisicile prezintă această prezentare tipică.

• Căderea părului: Adesea pete circulare sau neregulate, cel mai frecvent pe cap, urechi și labe.
• Descuamare și cruste: pot fi prezente piele uscată, descuaată sau leziuni cu cruste.
• Inflamație: Pielea afectată poate apărea roșie și iritată.
• Mâncărime: Deși nu este întotdeauna prezentă, unele pisici pot prezenta mâncărimi ușoare până la moderate.
• Infecții ale unghiilor (onicomicoză): În unele cazuri, pecinginele pot afecta unghiile, făcându-le să devină casante, deformate sau decolorate.
• Purtători asimptomatici: Unele pisici pot purta ciuperca pecingine fără a prezenta semne vizibile de infecție. Aceste pisici sunt încă contagioase.

Este important de reținut că alte afecțiuni ale pielii pot imita pecingine. Prin urmare, un diagnostic definitiv este esențial înainte de a începe tratamentul.

Diagnosticarea pecinginei la pisici

🔍 Medicii veterinari folosesc mai multe metode pentru a diagnostica pecingine la pisici. Aceste teste ajută la confirmarea prezenței infecției fungice și la excluderea altor cauze posibile ale leziunilor cutanate.

• Examinarea lampa Wood: O lampă Wood emite lumină ultravioletă (UV). Unele tulpini de Microsporum canis au fluorescență sub lumina UV, apărând verde strălucitor. Cu toate acestea, nu toate ciupercile pecingine fluoresc și pot apărea false pozitive.
• Examinare microscopică: Un medic veterinar poate colecta mostre de păr și piele din zona afectată și le poate examina la microscop. Acest lucru poate ajuta la identificarea sporilor sau hifelor fungici.
• Cultura fungică: Aceasta este cea mai precisă metodă de diagnosticare a pecinginei. O mostră de păr și piele este plasată pe un mediu de cultură special care favorizează creșterea fungică. Dacă sunt prezente ciuperci de pecingine, acestea vor crește și pot fi identificate.
• Testarea PCR: testele de reacție în lanț a polimerazei (PCR) pot detecta ADN-ul ciupercilor pecingine în mostre de piele sau păr. Testele PCR sunt foarte sensibile și pot oferi rezultate rapide.

O cultură fungică este în general considerată standardul de aur pentru diagnosticarea pecinginei. Permite identificarea speciilor de ciuperci specifice implicate, care pot influența deciziile de tratament.

Opțiuni de tratament pentru pecingine de pisică

💊 Tratamentul pentru pecingine la pisici implică de obicei o combinație de medicamente topice și orale. Planul de tratament specific va depinde de severitatea infecției și de sănătatea generală a pisicii.

• Medicamente antifungice topice: Cremele, unguentele sau șampoanele antifungice sunt aplicate direct pe zonele afectate. Ingredientele comune includ miconazol, ketoconazol și sulf de var.
• Medicamente antifungice orale: Medicamentele orale sunt adesea necesare pentru infecții mai severe sau mai răspândite. Medicamentele prescrise frecvent includ griseofulvina, itraconazolul și terbinafina.
• Tunderea părului: Tunderea părului în jurul zonelor afectate poate ajuta la îmbunătățirea eficacității medicamentelor topice și la reducerea răspândirii sporilor fungici.
• Decontaminarea mediului: sporii de pecingine pot supraviețui în mediu pentru perioade lungi de timp. Curățarea și dezinfectarea temeinică a mediului pisicii sunt cruciale pentru a preveni reinfectarea.

Dipsul de sulf de var este un tratament topic folosit frecvent. Itraconazolul și terbinafina sunt adesea medicamentele orale preferate datorită eficacității lor și efectelor secundare relativ mai puține în comparație cu griseofulvina.

Decontaminarea mediului

🛖 Decontaminarea mediului este o componentă critică a tratamentului cu pecingine. Sporii de pecingine pot persista în mediul înconjurător până la 18 luni, ceea ce face ca reinfectia să fie o îngrijorare semnificativă.

• Aspirarea: Aspirați în mod regulat toate covoarele, covoarele și tapițeria pentru a îndepărta sporii fungici. Aruncați sacul de aspirat sau curățați bine recipientul după fiecare utilizare.
• Dezinfectare: Curățați și dezinfectați toate suprafețele cu care pisica a intrat în contact, inclusiv podele, pereți, mobilier și lenjerie de pat. Utilizați un dezinfectant care este eficient împotriva ciupercilor, cum ar fi înălbitorul diluat (diluție 1:10).
• Spălătorie: spălați toată lenjeria de pat, prosoapele și hainele pe care pisica le-a folosit în apă fierbinte cu un aditiv de înălbitor.
• Curățarea cu abur: curățarea cu abur poate ajuta la uciderea sporilor fungici de pe covoare și tapițerie.
• Filtrarea aerului: Utilizarea unui purificator de aer cu un filtru HEPA poate ajuta la eliminarea sporilor fungici din aer.

Acordați o atenție deosebită zonelor în care pisica își petrece cea mai mare parte a timpului. Luați în considerare aruncarea articolelor care sunt greu de curățat, cum ar fi stâlpii de zgâriere sau lenjeriile de pat foarte murdare.

Prevenirea pecinginei la pisici

⚠ Prevenirea pecinginei implică reducerea la minimum a expunerii la sporii fungici și menținerea unui sistem imunitar sănătos la pisica ta. De asemenea, bunele practici de igienă sunt esențiale.

• Minimizați expunerea: țineți pisica în casă pentru a-și reduce expunerea la animale sau medii potențial infectate.
• Igienă bună: spălați-vă bine mâinile după ce vă manipulați pisica, mai ales dacă bănuiți că poate avea pecingine.
• Îngrijirea regulată: Îngrijirea regulată poate ajuta la detectarea semnelor timpurii de pecingine și la îndepărtarea părului liber care poate adăposti spori fungici.
• Dietă sănătoasă: hrănește-ți pisica cu o dietă de înaltă calitate pentru a susține un sistem imunitar puternic.
• Îngrijire veterinară promptă: Dacă observați semne de probleme ale pielii, consultați imediat medicul veterinar.
• Izolați pisicile noi: izolați pisicile noi de alte animale de companie timp de cel puțin două săptămâni pentru a monitoriza semnele de boală, inclusiv pecingine.

Menținerea unui mediu curat este crucială pentru prevenirea răspândirii pecinginei. Curăță și dezinfectează în mod regulat așternutul pisicii, bolurile pentru hrană și apă și cutia de gunoi.

Pecingine la oameni

👶 Ca boală zoonotică, pecinginea se poate transmite de la pisici la om. Copiii, persoanele în vârstă și persoanele cu un sistem imunitar slăbit prezintă un risc mai mare de infecție.

La oameni, pecinginele se prezintă de obicei ca o erupție roșie, mâncărime, circulară, cu margini ridicate. Erupția poate avea, de asemenea, descuamări sau vezicule. Poate apărea pe piele, scalp sau unghii.

Dacă bănuiți că aveți pecingine, consultați-vă medicul pentru diagnostic și tratament. Tratamentul implică de obicei creme antifungice topice sau medicamente antifungice orale.

Pentru a preveni răspândirea pecinginei de la pisica la tine, purtați mănuși atunci când vă manipulați pisica, mai ales dacă bănuiți că poate avea pecingine. Spălați-vă bine mâinile după contactul cu pisica sau mediul în care se află. Evitați să împărtășiți obiecte personale, cum ar fi prosoape și îmbrăcăminte, cu pisica dvs.